Lucia OLARU NENATI
– Născută la 20 februarie 1949 în oraşul Rădăuţi – Bucovina, România.
– A absolvit ciclul primar, gimnazial şi liceal la Liceul nr. 2 din Rădăuţi, azi
redenumit Liceul „Elisabeta Doamna”.
– Licenţiată a Facultăţii de Filologie (Româna-Latină – Engleză) a
Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi în 1972.
– Specializare postuniversitară mass-media la Universitatea din Chico,
California, S.U.A, 1995.
– Doctor în ştiinţe umaniste (filologie), la Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi,
2002.
– Membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi;
– Membră a Societăţii Scriitorilor Bucovineni;
– Membră a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România; Posesoare a
Cărţii Internaţionale de ziarist.
– Preşedintă a filialei botoşănene a Societăţii pentru Cultura şi Literatura
Română în Bucovina.
– Căsătorită cu Dumitru Olariu, inginer; are două fiice, Andreea şi Antonia,
şi ele absolvente ale filologiei ieşene, având fiecare propria carieră
profesională şi creativă remarcabilă.
Domenii de activitate: cultură (muzeografie, teatru, muzică, propagare a valorilor culturale), literatură (poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, cercetare şi istorie literară, critică, eminescologie), publicistică, învăţământ.
Activitate profesională:
• Muzeograf unic şi coordonator al Muzeului ” Mihai Eminescu” din Ipoteşti – Botoşani (prin repartiţie guvernamentală în 1972);
• Director şi secretar literar la Teatrul de păpuşi „Vasilache”;
• Director la Teatrul „Mihai Eminescu ” Botoşani;
• Redactor apoi director şi publicist comentator la cotidianul Gazeta de Botoşani;
• Profesor la cursurile de literatură română, literatură pentru copii, limba engleză, jurnalism la Colegiul Universitar de Stat Botoşani al Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi şi în alte forme de învăţământ.
BREVIAR CATEGORIAL:
În esenţă, activitatea Luciei Olaru Nenati are câteva mari coordonate:
Activitatea literară de aproape patru decenii, manifestată prin creaţie literară de o largă apertură: poezie, proză, eseu, literatură pentru copii, cercetare de istorie literară, critică literară, muzică, materializate prin 33 de apariţii editoriale şi albume muzicale proprii, participarea la 50 de lucrări colective, colaborări la numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate, antrenarea permanentă şi activă în viaţa literară a locului şi a ţării prin numeroase participări directe la lansări, recitări şi lecturi publice, festivaluri, şezători şi alte manifestări literare, unde a obţinut întotdeauna aprecierile publicului. Efectul acestei activităţi a fost reflectarea sa în peste 150 de cronici şi ecouri ale multor semnatari de prestigiu, în numeroase premii obţinute pentru toate genurile literare practicate.
Activitate eminescologică. Aceasta a fost o dominantă a existenţei sale manifestată în principal prin :
– Contribuţia muzeografică din perioada în care a fost angajată a Muzeului Memorial « Mihai Eminescu » de la Ipoteşti, materializată prin: constituirea patrimoniului muzeal, cercetarea personalităţii eminesciene, restaurarea casei memoriale şi realizarea tematicii expoziţionale respective, întocmirea unui proiect cultural avant la lettre de dezvoltare viitoare a aşezământului în care propune pentru prima data construirea unui nou edificiu muzeal destinat promovării universului eminescian (actuala clădire a Centrului naţional Mihai Eminescu), vizând transformarea sa într-o instituţie naţională şi universală.
– Promovarea dramaturgiei eminesciene prin punerea in scenă a fragmentelor dramatice la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botosani, a basmelor lui Eminescu pe scena Teatrului de papuşi „Vasilache”, prin organizarea primului si singurului colocviu de dramaturgie eminesciană la Teatrul „Mihai Eminescu” ş.a.
– Descoperirea laturii de interpret muzical a lui Eminescu şi a legăturilor sale cu muzica, restaurarea, în premieră absolută, a repertoriului său muzical prin reconstituirea, cu sprijinul lui Ioan Cobâlă, a cântecelor interpretate de poet.
– Activitatea de propagare a personalităţii şi valorii universale a poetului prin sute de manifestări publice, conferinţe, recitaluri, spectacole culturale susţinute în ţară şi peste hotare într-o adevărată campanie de diplomaţie culturală.
– Publicarea de-a lungul mai multor decenii a numeroase articole, studii, eseuri, cărţi ş.a, pe teme eminesciene, în presa din ţară şi din străinătate, pe suport de hârtie sau on-line.
De menţionat că activitatea dedicată personalităţii eminesciene a fost o preocupare permanentă, atât în cadrul profesional, cât şi personal, ea continuând-o şi după ce nu a mai fost (nu din vina sa!) încadarată pe vreun post profesional retribuit.
Activitatea teatrală: Lucia Olaru Nenati a condus cele două teatre botoşănene, Teatrul Vasilache şi Teatrul Mihai Eminescu în cele mai critice şi dificile perioade din istoria lor, acelea de autofinanţare, reuşind să facă faţă mai mult decât onorabil acestor încercări şi să realizeze numerose performanţe artistice şi culturale de neignorat: numeroase premiere de răsunet şi succes de public şi de critică, atragerea unor colaboratori de marcă, repertoriu echilibrat şi adaptat autofinanţării dar şi standardelor culturale, organizarea unor evenimente deosebite: precum centenarul morţii lui Eminescu, primul colocviu de dramaturgie eminesciană, montarea fragmentelor dramatice eminesciene, spectacolul Rădăcini de foc. Grigore Vieru şi prietenii săi, prima apariţie pe o scenă din ţară a unei echipe de artişti din Basarabia printre care Ion şi Doina Aldea Teodorovici, Gala recitalurilor păpuşăreşti, producerea, promovarea şi popularizarea primului recital de pantomimă a lui Dan Puric şi debutul în regie a lui Mihai Mălaimare, stagiune estivală la Bucureşti, trei sărbatoriri ale aniversărilor rotunde ale celor două teatre ş.a; numeroase publicaţii teatrale, (caiete de sală, programe, afişe, albume şi foi aniversare) editate în calitate de secretar literar ş.a, în general, dinamizarea substanţială a implicării acestor teatre în viaţa teatrală şi culturală naţională, dar şi, atât cât a fost atunci posibil, şi internaţională, prin ieşirea peste hotare a celor două trupe.
Activitatea ştiinţifică manifestată prin: cercetări neîntrerupte de istorie literară şi culturală a trecutului concretizate prin participări cu comunicări ştiinţifice la numeroase sesiuni de comunicări, simpozioane, colocvii etc., începând cu cele din 1973, 1974, 1975 la Academia Română, premiate cu un set cuprinzând totalitatea publicaţiilor Academiei de la înfiinţare până în 1946, colecţie lăsată în întregime la muzeul din Ipoteşti. Publicarea de contribuţii ştiinţifice în diverse publicaţii academice, Analele Academiei şi alte volume editate de Academia Româna prin filialele sale. Susţinerea tezei de doctorat cu nota maximă şi publicarea cărţii, bazată pe această lucrare, sub egida Editurii Academiei Române sub titlul de Arcade septentrionale (Reviste, personalităţi şi grupări literar- culturale din Ţara de Sus implicate în consolidarea culturală a Marii Uniri din 1918), prefaţată de cinci personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi academice româneşti: acad. C. Ciopraga, acad. D. Vatamaniuc, prof. univ. dr. Dumitru Micu, prof. univ. dr. Liviu Leonte, prof. univ. dr. Dan Manucă, (îndrumător de doctorat şi director, pe atunci, al Institutului de filologie Iaşi al Academiei Române). Lansarea acestei cărţi şi unei alte cărţi conexe, George Voevidca. Viaţa şi opera, în contextul unor Zile academice la Botoşani, Suceava, Iaşi şi în alte localităţi. Încununarea acestor lucrări cu mai multe premii şi cu articole critice (printre care şi cel semnat de Alex Ştefănescu în România literară) şi, nu în ultimul rând, cu Premiul Uniunii Naţionale a Scriitorilor din România, filiala Iaşi, precum şi propunerea carţii pentru un premiu al Academiei Române, susţinută de către acad. C. Ciopraga şi acad. D. R. Popescu, nefinalizată din motive birocratice. Cartea constituie o descoperire de istorie literară şi culturală a unei întregi epoci istorice care schimbă radical perspectiva asupra trecutului nordului românesc şi în special al Botoşanilor, conferindu-i acestuia, pe lângă meritele recunoscute până acum, de a fi dat naştere unor mari valori naţionale dar care s-au realizat în alte zări, şi meritul de-a fi găzduit o efervescentă viaţă culturală şi literară locală proprie despre care Lucia Olaru Nenati demonstrează şi obţine acreditarea autoritătăţilor ştiinţifice că merită înscrierea în patrimoniul istoriei literare şi culturale naţionale.
Activitatea jurnalistică acoperă câteva decenii de neîncetată exercitare a acestei practici, fie ca jurnalist profesionist şi apoi director al Societăţii Vega S.A, editoare a cotidianului Gazeta de Botoşani, (fiind aleasă în această funcţie fără candidatură proprie, ci prin votul secret al acţionarilor societăţii), fie ca publicist cultural şi literar şi însumează circa 3.000 de texte apărute în numeroase publicaţii din ţară şi din străinătate, toate căutând a sluji necontenit valorile culturale, estetice, etice, civice şi de conştiinţă naţională. Aici se adaugă participarea la lotul naţional de jurnalişti selecţionaţi prin concurs şi trimişi la perfecţionare profesională în cadrul Universităţii de stat Chico, California din S.U.A, program absolvit cu succes şi de unde a rezultat un lung serial de articole despre viaţa cotidiană americană publicat şi în presă.
Activitate culturală sincretică
Dexteritatea Luciei Olaru Nenati de-a se manifesta în egală măsură şi cu egală performanţă într-o arie atât de largă de domenii a făcut ca, sub imperiul aprecierii publicului spectator, mai ales al celui de peste graniţă, Lucia Olaru Nenati să « breveteze » un tip de manifestare culturală specială, inedită, pe care, de pildă, cronicarul de la Stuttgart, Lucian Hetco, l-a numit « spectacol cultural », în care se îmbină în mod unic, deopotrivă expozeul ştiinţific de tip conferinţă academică, discursul oratoric de marcă, recitalul poetic de performanţă actoricească, interpretarea muzicală de excepţie a cântecelor străvechi folclorice sau a celor compuse de dsa, toate în scopul demonstrării virtuţilor culturale româneşti, şi în special eminesciene, manifestări care s-au bucurat de o receptare entuziastă din parte tututor categoriilor de public, indiferent de vârstă, categorie socială şi nivel de instruire intelectuală. Astfel L.O.N. a susţinut manifestări culturale de acest gen în numeroase locuri de peste hotare precum: New York, Edmonton, Calgary, Montreal, Stuttgart, Konstanz, Viena, Marsilia, Cernăuţi, Chişinău, Bălţi şi altele.
De altfel, activitatea literară şi culturală a Luciei Olaru Nenati a fost răsplătită cu peste 60 de premii, distincţii, ordine, medalii, diplome de onoare şi de excelenţă, etc.
Activitate didactică
Pe tot parcursul existenţei sale profesionale Lucia Olaru Nenati a susţinut şi o activitate sporadică, dar totuşi continuă, de predare la catedră în: şcoli generale, licee, sau, în ultimii ani, în învăţământul superior în cadrul Colegiului de Institutori Botoşani al Universităţii « Al. I.Cuza » Iaşi, ca lector de literatură română, engleză, literatură pentru copii, sau în cadrul unui proiect al Ministerului Educaţiei, destinat perfecţionării Programului de Dezvoltare Rurală a Invăţământului. De asemeni, L.O.Nenati a militat asiduu dar, din păcate, fără succesul meritat, pentru stabilizarea la Botoşani a unei forme de învăţământ superior de stat. Mai recent L.O.N. a fost invitată să susţină prelegeri de cultură şi civilizaţie românească şi despre romantismul românesc cuprinzând desigur şi profilarea personalităţii lui Eminescu, la Universitatea de excelenţă din Konstanz, Germania. Oarecum tot la acest capitol se poate anexa participarea sa cu prelegeri la manifestări internaţionale ale Casei Corpului Didactic din Botoşani, Suceava şi Iaşi, susţinerea unei dizertaţii despre educaţia prin artă la Simpozionul internaţinal de educaţie de la Krakovia, Polonia, ori ca invitată la Centrul de excelenţă al elevilor din Botoşani la secţiunea de literatură română, ca şi numeroasele întâlniri cu elevii din şcolile şi grădiniţele din judeţ dar şi din ţară. Tot aici se încadrează şi sprijinul oferit de Lucia Olaru Nenati tuturor celor care au dorit să facă primii paşi într-un domeniu sau altul, fie prin sfaturi de creaţie literară, îngrijirea sau redactarea unor manuscrise, prezentarea cărţilor nou apărute, prin sprijinirea, orientarea şi îndrumarea unor tineri sau începători în diferite direcţii profesionale sau de creaţie.
Activitate civică şi de conştiinţă naţională.
Acestei laturi i se subsumează nenumăratele participări la manifestări culturale şi de conştiinţă, în primul rând în spaţiul românesc înstrăinat, Basarabia şi nordul Bucovinei, unde a dus numeroase donaţii de cărţi, a organizat deplasări colective şi în calitatea sa de preşedintă a filialei botoşănene a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, societate despre care a susţinut comunicări până şi în aula Academiei Române în anii 1973-1974; a participat la marile evenimente naţionale şi politice din aceste teritorii precum Declararea Independenţei Republicii Moldova, fiind primul jurnalist care a luat interviuri preşedintelui ţării, al parlamentului, altor factori implicaţi major în marele eveniment; la Conferinţa Ribbentrop-Molotov unde a fost corespondent de presă, la saloanele de carte din Cernăuţi şi Chişinău; a scris mereu în presa din ţară şi de peste hotare, pe hârtie sau on line, despre aceste evenimente şi aspecte majore, a susţinut spectacole şi conferinţe, alocuţiuni cu multe prilejuri în aceste zone, la mai multe ediţii ale sărbătorii numită “Ziua limbii române”, la aniversări ale personalităţilor culturale şi literare, (Grigore Vieru, Mihai Cimpoi ş.a.) a organizat, în calitate de director al Teatrului dramatic ”Mihai Eminescu” din Botoşani, primul spectacol oficial al unei echipe de creatori basarabeni pe o scenă din România, condusă de Grigore Vieru şi avându-i printre ei pe Ion şi Doina Aldea Teodorovici, în vara anului 1989, deci înainte de revoluţie, realizând un turneu extins şi de un succes deosebit, numit de către Grigore Vieru “un adevărat eveniment istoric”. A editat cu prilejul Podului de flori de peste Prut, cu sprijinul lui Gh. Jauca, un ziar cu număr unic, intitulat Podul de flori; a organizat, ca un prim proiect transfrontalier, obţinând fonduri de la Ministerul Tineretului, în anul 1992, o tabără de creaţie literară pentru tineret la Agafton, Botoşani unde a adus tineri creatori din spaţiile româneşti extrastatale, Bucovina, Basarabia, Banatul sârbesc, acţiune care a lăsat urme adânci în sufletele şi în destinele acestor tineri. Cartea sa pentru copii Băieţei clopoţei şi fetiţe luminiţe a fost difuzată de către editura Junimea Iaşi în Basarabia, în contrapartidă cu Abecedarul lui Grigore Vieru, această carte precum şi cea intitulată Când adoarme o buburuză fiind evidenţiate în cadrul Salonului de carte pentru copii de la Chişinău printre cele mai citite cărţi ale Bibliotecii “Ion Creangă” din capitala Moldovei. Aici se înscrie participarea la numeroase activităţi în colaborare cu Societatea “Plai mioritic” din Iaşi şi încă multe asemenea acţiuni derulate constant pe parcursul mai multor decenii în care prezenţa sa printre personalităţile culturale ale teritoriilor înstrăinate a fost una constantă şi notorie. De altfel, în toate întâlnirile sale cu publicul şi manifestările susţinute în diferite ţări ale lumii, discursul şi acţiunile sale său au căutat cu precădere, dar fără ostentaţie sau xenofobie, să pună în relief valorile naţionale profunde şi autentice şi să combată pe orice cale desconsiderarea fiinţei naţionale româneşti atât de practicată în ultimii ani, fapt pus în relief şi prin distincţiile primite şi pentru această latură a activităţii sale, sintagma “ambasador cultural” devenind una frecventă în referirile la adresa sa.