Posts tagged "Editura TipoMoldova"

Haiku

                      Haiku “M-a trăit destinul ca pe-o frunză” Cel mai scurt haiku din viaţa mea Ni s-a dat ordin să trăim lumina Şi-am căutat să-ndeplinesc porunca grea.    

Odă vrăjmașului meu

  Odă vrăjmașului meu Ţie, Antisinele meu, ar trebui să mă-nchin Mulţumindu-ţi că prin ură mă naşti Ce m-aş fi făcut fără tine? Aş fi îngalbenit vegetal Spre uitare de sine As fi ruginit mineral Până-n miezul ruinii M-aş fi stătut Ca un ochiu de mâl Nici apă, nici humă Şi-ncet m-aş fi nenăscut Ca...

Transparență

  Transparență În cetatea asta-n care Nimeni nu mă mai cunoaşte Feţe vii şi feţe moarte Trec ca norii peste ape. Împrumută fiecare din lumina mea o parte. În cetatea asta verde Toată lumea m-a uitat Nimeni parcă nu mă vede. Cum nici n-aş fi existat. Zi de zi tot mai departe Adîncesc alba-mi tăcere...

Academia de aur și purpură

  Academia de aur și purpură Drumul nostru prin tunelul de frunze Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii Cu cerul neîncăpător de durerea culorii Precum am pluti în apa unei fîntîni Plină de rugina regală a viselor de stea Ce s-au aruncat de iubire în adînc. Fiece pas sporind augustul preţ Al sublimei arte...

Poezia

Poezia Regăsirea Cuvîntului Prin care Dumnezeu a descris Cum vedea el că va fi lumea, De aceea uşor de recunoscut Niciodată de numit. Cum să descrii tu, Cu ochiul tău Cel o clipă trecător Peste nemarginea firii Întregul cel de Marele Sine văzut Înainte de-a-l naşte Spre-a-l da drept merinde Iubirii?

Uitam să mă trezesc în zori

Uitam să mă trezesc în zori Şi se facea cum uneori Uitam să mă trezesc în zori Era precum mi s-ar fi-nchis Poarta ieşirii dinspre vis Şi tu veneai şi te vedeam Ca pe-o ninsoare te-aşteptam Şi parcă tot nu ajungeai Şi înotai şi-apoi zburai Cu braţe-vîsle despicai Apa uitării dinspre rai Apoi pluteai pînă...

Ideal ar fi

  Ideal ar fi   Ideal ar fi ca tot ce atingem Cu sufletul vorbelor Să se facă poem; Ca din smalţul tuturor lucrurilor Să se deseneze scheletul de lumină Din care au fost mai întîi întrupate;   Ideal ar fi să nu se uite nimic, Să se rostuie tot ce se petrece Într-un fagure...

Poetul

  Poetul Cel ce rostuie hotarul Fiindului de nefiind Cel ce ştie turna-n trupuri Ploaia-sufletul de argint Până nu se mai înseamnă Fiindul de nefiind Cel ce văzul azi îl umple Dară vine de nicicînd Iar cînd lutul i se surpă Se-mprăştie peste lume Ca un nour de argint Solzul frunzei viu în lună De–al...

Comentarii recente