Academia de aur și purpură
Drumul nostru prin tunelul de frunze
Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii
Cu cerul neîncăpător de durerea culorii
Precum am pluti în apa unei fîntîni
Plină de rugina regală a viselor de stea
Ce s-au aruncat de iubire în adînc.
Fiece pas sporind augustul preţ
Al sublimei arte cu care ştie frunza
Toamna să moară.
Drumul nostru de ucenicie
În academia de aur şi purpură
Din superbia căreia-nvăţăm
Cu cîtă frumuseţe eşti dator
Să-ţi cucereşti apusul ca pe-o nuntă.
