Poetul

Cel ce rostuie hotarul
Fiindului de nefiind
Cel ce ştie turna-n trupuri
Ploaia-sufletul de argint
Până nu se mai înseamnă
Fiindul de nefiind
Cel ce văzul azi îl umple
Dară vine de nicicînd
Iar cînd lutul i se surpă
Se-mprăştie peste lume
Ca un nour de argint
Solzul frunzei viu în lună
De–al său suflet strălucind…